1. |
||||
Încape-ntr-o vorbă (intro)
Zăgazurile timpului stau să se rupă... Şi nu mai este mult până când omul va stăpâni vremurile. Veacuri părea-vor a trece precum clipirea unei fetişcane la prima ei horă, iar între două ticăituri ale orologiului vom putea potrivi civilizaţii întregi... Atunci şi numai atunci înţelege-vom, poate, în cea din urmă clipă a timpului de după timp, că nici un suflet nu se naşte, cum nicivreunul nu moare.
Tot ce există, văzut sau nevăzut, ştiut sau ascuns, viu sau părelnic mort, mort ori înşelător de viu, n-au fost făcute şi nu or pieri. Totul, chiar şi ce nu e, încape-ntr-o vorbă: Nestrãmutat.
|
||||
2. |
Da-mi Mana Toamna
04:52
|
|||
Dă-mi mâna, Toamnă
Dă-mi mâna, Toamnă!
Vreau să nu mai simt
Cum mugurii-ngheaţă sub brumă,
Nădejdea lor frântă
De-a face-n Noiembrie flori.
Cătând cuminte spre soare
Visând mângâierea-i plăpândă
Primind în schimb zăpezi
Ce cad alene din nori.
Dă-mi mâna, Toamnă!
Dă-mi mâna, Toamnă,
Să fiu al tău cum şi tu eşti a mea,
Ucide în mine tot ce doare
Să fiu ploaia rece-n Noiembrie-aş vrea.
Un element sălbatec să fiu
Să nu ştie rău sau bine
Dă-mi mâna, Toamnă, vreau
Să fiu anotimp, ca şi tine!
Dă-mi mâna, Toamnă!
Şi Toamna în braţe m-a luat
Învelindu-mă-n în manti-ai sură,
Frig şi ceaţă-n priviri mi-a pus
Şi timpu-a ncetat să mai curgă.
Ploaie, zloată sau lacrimi
Nu ştiu ce cade din nori,
Ştiu doar cei ce-n Noiembrie
Cutreieră câmpuri în zori.
Dă-mi mâna, Toamnă!
Vrei să fii Toamnă?
|
||||
3. |
Carari In Suflet
04:29
|
|||
Cărări în suflet
Nestrămutat, ne-nceput,
Necurmat, nezdruncinat,
Neclintit, ne-nfricat,
Greu de cuprins, foc nestins, neatins
Zări, căutări, frământări, amânări -
Toate-n suflet sunt cărări.
Pot să fie norii grei ca un munte,
Negri şi-a spaimă-n jos tunând,
Cât va fi Rarăul, cu Bistriţa-ntr-o parte,
Moldova în cealaltă, noi n-om cădea nicicând!
Dor şi amar fără de vreun hotar,
Neostenit, către stele menit,
Sufletul meu şi al tău sunt mereu
Zări, căutări, frământări amânări –
Toate-n suflet sunt cărări.
Pot să fie norii grei ca un munte,
Negri şi-a spaimă-n jos tunând,
Cât va fi Rarăul, cu Bistriţa-ntr-o parte,
Moldova în cealaltă, noi n-om cădea nicicând!
|
||||
4. |
Ultima Iarna
04:39
|
|||
Ultima iarnă
Lup bătrân, la ultima iarnă
Caută-n scrum prada de-astă seară
Şi sătul să rămână-n urmă
Urcă-n munţi, haita să-şi ajungă.
Ani în şir a gonit în frunte
Cerbi vânjoşi şi năluci de ciute,
Nici un lup nu i-a stat în cale
Semăna spaimă printre fiare.
Sur şi slab, s-a oprit în crâng,
Din hăţiş ochi şireţi privesc flămând;
Fraţii toţi se aduna-n cerc
Lup bătrân... ăsta-i ultimul tău rost!
|
||||
5. |
Veacul Ruinei
04:29
|
|||
Veacul ruinei
A-ncărunţit domniţa de-al ei tată-nchisă-n turn înalt,
Voinicul nu mai vine, căci gârbov e-acum,
Iar vânt din Miază-Noapte aduce-n suflet lacrima.
Vântul greu... Acvilon.
Poveşti s-au născut şi-n poveste-au murit
În lumea de basm nimic nu mai-e etern.
Moartă-i Cosânzeana, morţi sunt şi zmeii
Iar codrul e gri şi tern.
Un singur loc cu nimic nu-i schimbat,
E-aşa cum a fost, cu pământul făcut
Valea plângerii - tristul tărâm
De timp şi de oameni temut.
Izvor de ruină şi dor blestemat,
Melancolia aici domneşte în veci
Sufletul-ţi plânge – amintirile-ţi mor
Prin valea mâhnită de treci.
De lăcrimezi crezând că e gata
Povestea basmelor care-au murit,
Nimic şi nimeni nu-i mort pe vecie –
Revine la viaţă când e povestit.
|
||||
6. |
La Apus
04:33
|
|||
La apus
La apus coboară jar mocnit din cer
Îmi inundă ochii cu rugini de fier,
Aprigă ninsoare de scânteie vii,
Caldă dezmierdare peste aripi gri.
Curg în şoapte zori de noapte
Dorm albe stâncile, negre-s văile
Şi deasupra lor, plânge un izvor.
|
||||
7. |
||||
Sunt munţi şi păduri
Vânt din Miază-Noapte începe să sufle
Chiar cerul îşi schimbă culoarea,
Nici orizontul nu mai există
Iar eu sunt acum doar o umbră.
Hotarele ăstui tainic tărâm
Nu sunt pentru mine oprelişti,
Pustia-ngheţată în neguri şi-n vânt -
Palatu-mi de ceţi şi tristeţe.
Secoli s-au scurs de la voievozi
Iar ţara lor e-acum doar părere,
Din gândurile mele răsar alţi viteji
Ce-or avea iar o faimă cumplită.
Sabia luce şi platoşi scrâşnind
Încânt-acum duhul bătrânului,
Martor prin timpuri şi-n vrăji iscusit,
Când piatră-n afund, când şoim în văzduh.
Chiar dacă sufletul lui e liber
El stă doar pe creasta munţilor-nalţi,
Cu mâinile-ajunge sus la cer
Iar nourii se mişcă după cântecul său.
În rune, de ştii, poţi desluşi
Epoca mândră ce sta ca să vină
Sunt munţi, păduri, ape şi nouri
În veac eu voi fï bătrânul.
|
||||
8. |
Nestramutati (Outro)
02:40
|
|||
Nestrămutaţi, trainici ca stânca
Aspri ca vântul de iarnă ce ne-a zămislit
Să veghem peste zări!
|
Streaming and Download help
If you like Bucovina, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp